Fluturi de ploaie

In podul casei vechi, intr-o ordine covarsitoare si muta, sunt zeci de amintiri prinse dintr-un timp trecut, de parca sunt nelalocul lor in prezent, si tot aici printre cutii de lemn si praf ce se ridica in lumina unei ferestre micute din acoperis,se opreste si asculta. Se aseaza in lumina ferestrei si inchide ochii alene, fugind cu gandul la cirese coapte, la nuci abia culese si la dulceata copilariei, la dantela primei rochii sau la imaginea bunicilor pastrata in adancul albumelor. Miroase a lemn vechi lacuit si tabla incinsa. Erau fluturii de amintiri.
Sunt fluturi de ploaie si vant, de zambete si fluturari de vorbe, sunt fluturi de ganduri frumoase si fluturi marunti de indoieli. Ii picura in suflet de cateva zile, o voce marunta dinauntru unei picaturi de ploaie...Ii povestea istorii ascunse,ii arata ochi si zambete de oameni frumosi. Numai acolo, in podul vechi si uitat, se prelingeau pe geamuri, fluturi de ploaie.