Dama de inima neagra

Din jurnalul nestiut, prezent

Astepta de ceva vreme, pret de peste 7 ani, numarati in clipe, clipele in dureri, durerile tintuite in patul inalt si prea tare de langa fereastra parasita in perete. La un moment dat veni o factura, minunata factura pe care o astepta de atat vreme, de ani, de clipe. Finalul nu era stralucit, asa cum nici nu se astepta sa fie. Finalul era final si cam atat. Finalul nu are ce sa fie decat un nou inceput pentru a fi din nou final. Si gandul ca o sa primeasca factura o intepa in ochi, in mainile paralizate, in jumatatea de corp neamortit,in ganduri fugare lacrimogene, in luciditatea faptului implinit.

Din nici un jurnal

Am vazut-o cu coada ochiului cum trecuse pe langa, tot un fulger si pas grabit. Caciula ii acoperea conturul fetei, lasand sa se intrevada numai cateva suvite, ochii ce numarau puls si pas, atintiti in linia trasata spre inainte pe strada; buze ce se inchid si deschid imperceptibil de usor si moale, zgoning inca vise caprui. Nu stiuse de ce in aceea dimineata incepu sa se roage. Se ruga asa cum o facea cand era prea mica sa stie despre ce este vorba. Se ruga alergand dar nu pe fuga. Se ruga soptit si se uimi cand spuse inca un "Amin". Nu se mai rugase de ceva vreme, la nimic si la nimeni si avu momente cand nu credea ca mai stie vreo ruga. Defapt nu erau rugi, erau niste porniri venite de nicaieri ca si cum cineva ar fi avut nevoie de ele, in acel moment si ca ar fi fost bine primite. Nu erau rugi obisnuite, caci defapt nu ruga nimic, ci poate ca erau doar binecuvantari sau vorbe de ramas bun.

Din jurnalul stiut, trecut

Era toata un zambet in acei ani. Mandra in port si privire. Dreapta in cadre si in pas. Buclele pe care nu le avusese ea niciodata, si care ii starneau invidie; posibil ca ii fluturau in ritm cadentat de toc cui. Era colorata si suflet albastru. Nu si-o amintea purtand negru decat intr-o singura poza de la nunta lor. Si acolo era parca tot colorata; in alb si negru.

Din nici un jurnal

Este bine mereu sa ai ceva negru in sifonier. Nu stii niciodata cand trebuie sa le porti, ba chiar ar fi si mai simplu daca le-ai purta mai des astfel sa nu mai fi impiedicat de intrebari stanjenitoare, curioase sau deplasat adresate din stangacie sau indiferenta. In dimineata fugara, o panglica neagra ii strangea ochii si mainile. Stia de asta si totusi mergea mai departe caci factura nu facuse decat sa arate ceea ce inseamna viata.