Daca nu ai fi fos tu acum imi puteam pune mana si pe
jumatatea de perna care nu este a mea; imi puteam lasa gandurile sa cada in tot
patul, cufundate in betia somnului prea asteptat sau neasteptat.
Din acelasi motiv
scumpe suflet, mai aveam un scaun intreg, candva in trecut, pe care imi asezam
eul si numai eul meu, nelasand spatiu si pentru altceva. Aveam cana mea, locul
meu la masa, furculita si lingura mea favorita ; farfuria mea neagra ;
cuburile de zahar erau toate ale mele si desi nu ma atragea cu totul de fiecare
data, fiecare loc in camera ma avea doar pe mine. Tabloul se uita doar la mine,
corzile chitarii se prafuiau in liniste de mine, ceasul ticaia si se oprea
mirat de cate un gand de-al meu ; lumina ma gasea in prezent si trecut in
cubul singuratic.
Acum ne mai
desparte cate un fir de fum alb si ma intreb de unde ai venit si de ce ai ajuns
asa de aproape. Stau chircit pe jumatate de pat, sacait ca maine o sa il am din
nou pe tot si nervos insa ca azi nu il am ca maine.