Tuesday, June 30, 2009

Diapozitive cu sunet



Lumea mea se pictează in alb şi negru. Este avatarul unei lumi colorate si pline de zâmbete pe care optimiştii o cataloghează viaţă roz. A mea este la fel de animată, şi consider că sunt un optimist bivalent ce se joacă în fiecare zi cu cele două contraste. Asta nu însemnă că există decât bine si rău, frumos şi urât, zâmbet şi amar, ploaie sau soare, ci înseamnă că există toate de mai sus şi gradatiile dintre ele si multe altele ce alcătuiesc acest amalgam pe care îl numim lume.
Când descriu ceea ce văd ,îmi aduc aminte de imaginile alb-negru , de pozele cu margini zimţate, în care oameni dragi îmi zâmbesc. Azi e la fel, numai că oamenii şi locurile se schimbă rapid , nu rămân înrămate în prezent. Si mai e şi sunet. Nu am o lume mută, am o lume care vorbeste , simte, aude, percepe, analizează, vibrează . Uneori este pe aceeaşi tonalitate cu a mea şi asta nu poate decat să mă bucure.
Sunt mii de diapozitive cu sunet ce imi trec prin faţa ochilor in fiecare zi. Sunt mii de senzaţii şi emoţii colorate invisibil care, deşi nu se văd pe fondul alb-negru, există. Pasiune, perfectiune, încredere, energie, agresivitate, dedicare, inţelegere, realizare, prietenie, calm, relaxare, mă infăşoară alternativ în viziunea celorlati de a vedea lumea .Si sunt colorată destul.
Zâmbesc şi îmi place să le fac o zi colorată altora. Lumea mea însă rămâne acolo, în alb si negru, cu multe gânduri după priviri căprui, ce analizează atent. Fiecare diapozitiv se conturează în fiecare zi , odata cu primele clipiri si primele conştientizari de puls şi respiraţie.
Rămane uneori o poză cu marginile zimţate, de care , mai târziu, o să imi aduc aminte.

Tuesday, June 23, 2009

Nu stiu de ce....maybe you haven't yet painted my world blue


Nu stiu de ce, nu stiu cum si nici unde.
Nu stiu nimic despre mine, cu atat mai putin despre ceea ce port in mine.
Am inceput insa de la un timp, sa am un timp ce nu se mai masoara in minute, ci in priviri si zambete, in altceva...
Si pentru faptul ca dovada existentei mele cere sacrificii, o sa iti dau poate intr-o zi o cutie prafuita si mica, scrijelita din timpul meu cel vechi, in care timpul se scurgea cu lacrimi, in camere intunecate.
O cutie pe care poate nu o sa scrie decat ca mi-as fi dorit sa te cunosc.
Poate o sa o primesti, o sa te faci ca iti place si apoi o sa o arunci ciudat, fara ca tu sa vezi ca mi-am dat seama. O sa te privesc la fel, nu-ti fie teama si nu o sa te cert.
MAYBE, I HAD YOU...fara sa stiu, fara sa stii, intr-o seara ca oricare alta...

Monday, June 15, 2009

File pe asfalt

Pasesc grabit , ca de obicei. Nu ma uit in jur decat daca este absolut necesar, sau numai daca imi aud numele strigat de mai multe ori. Ma uit deasupra capului meu si vad ceva mai frumos decat orice privire sau orice gest inuman de natural. Vad albastrul meu si albastrul lui, vad furtuna mea si fulgerele lui, vad ploaia grea si soarele bland. Vad nori de ganduri si vad pleoaple cazand frante dupa atata drum. Vad franturi de zambete si tousi simt un gust amar, vad lumina ce se raspandeste si buzele ce se inchid pentru totdeauna. Vad amintiri ce fug aleatorii si aud batai de aripi ce se nasc in departari.
Scriu randuri cu pasii ce ii port fulgeratori, amari, rapizi.
Am inceput sa vad tot, dar nu mai vad viata...

Pages

Powered by Blogger.

the imaginary tree

the imaginary tree

About Me

My photo
There's nothing here to hide... sau in alte cuvinte, sunt asa cum sunt...Cum sunt? Interesanta intrebare...

Followers