File pe asfalt

Pasesc grabit , ca de obicei. Nu ma uit in jur decat daca este absolut necesar, sau numai daca imi aud numele strigat de mai multe ori. Ma uit deasupra capului meu si vad ceva mai frumos decat orice privire sau orice gest inuman de natural. Vad albastrul meu si albastrul lui, vad furtuna mea si fulgerele lui, vad ploaia grea si soarele bland. Vad nori de ganduri si vad pleoaple cazand frante dupa atata drum. Vad franturi de zambete si tousi simt un gust amar, vad lumina ce se raspandeste si buzele ce se inchid pentru totdeauna. Vad amintiri ce fug aleatorii si aud batai de aripi ce se nasc in departari.
Scriu randuri cu pasii ce ii port fulgeratori, amari, rapizi.
Am inceput sa vad tot, dar nu mai vad viata...