
Lumea mea se pictează in alb şi negru. Este avatarul unei lumi colorate si pline de zâmbete pe care optimiştii o cataloghează viaţă roz. A mea este la fel de animată, şi consider că sunt un optimist bivalent ce se joacă în fiecare zi cu cele două contraste. Asta nu însemnă că există decât bine si rău, frumos şi urât, zâmbet şi amar, ploaie sau soare, ci înseamnă că există toate de mai sus şi gradatiile dintre ele si multe altele ce alcătuiesc acest amalgam pe care îl numim lume.
Când descriu ceea ce văd ,îmi aduc aminte de imaginile alb-negru , de pozele cu margini zimţate, în care oameni dragi îmi zâmbesc. Azi e la fel, numai că oamenii şi locurile se schimbă rapid , nu rămân înrămate în prezent. Si mai e şi sunet. Nu am o lume mută, am o lume care vorbeste , simte, aude, percepe, analizează, vibrează . Uneori este pe aceeaşi tonalitate cu a mea şi asta nu poate decat să mă bucure.
Sunt mii de diapozitive cu sunet ce imi trec prin faţa ochilor in fiecare zi. Sunt mii de senzaţii şi emoţii colorate invisibil care, deşi nu se văd pe fondul alb-negru, există. Pasiune, perfectiune, încredere, energie, agresivitate, dedicare, inţelegere, realizare, prietenie, calm, relaxare, mă infăşoară alternativ în viziunea celorlati de a vedea lumea .Si sunt colorată destul.
Zâmbesc şi îmi place să le fac o zi colorată altora. Lumea mea însă rămâne acolo, în alb si negru, cu multe gânduri după priviri căprui, ce analizează atent. Fiecare diapozitiv se conturează în fiecare zi , odata cu primele clipiri si primele conştientizari de puls şi respiraţie.
Rămane uneori o poză cu marginile zimţate, de care , mai târziu, o să imi aduc aminte.