Contraste

Siiiii...alearga, alearga, alearga, alearga, alearga asa de tare inca nu isi mai simte picioarele si nu mai vede decat linia orizontului. Nimic altceva in schimb. Alearga si plamanii ii iau foc de la aerul prea cald inhalat, tapile adidasilor ne inmoaie milimetru cu milimertru in asfaltul tocit. Alearga asa cum nu a mai alergat pana acum niciodata. Si nu ii place sa alearge, uraste sa alearga. Dupa orice, dupa iluzii sau dupa tren, dupa alti oameni sau dupa o usa ce tocmai se inchide, dupa aparente sau dupa vorbe.

Alearga nervos, sacadat si impunator. "La naiba cu toate...la naiba cu atatea ganduri care alearga mai repede decat mine, la naiba cu rochite si pampoane, cu dresuri si tocuri cui prea inalte, la naiba cu butonii aurii, cu "beby fa-mi si mie nodul la cravata", cu rujul prea strident sau cu teama ca se poate cadea oricand de pe picioroange, fix in fata norodului...cu zambete de complezenta si cu priviri prea dulci si prea straine...la naiba cu ziua de azi si la naiba cu ziua de maine. La naiba, ca totul se schimba, se schimba prea repede... Alearga chiar..."

In incercarea de a se debarasa de gandul suprem, fredona rime ciudate si intelese numai de ea...si alerga. Puteam sa jur ca inca mai injura si totusi e atat de feminina. Alearga elegant, in stilul ei, elegant si puternic, puternic si mandru, mandru si de neatins...un elegant de neatins. Si era taioasa asa cum taie si aerul in fuga intretinuta de furie.

"Vreau sa fim din nou copiii si sa pierdem cheile de la casa in zapada, sa le gasim la primavara cand da iarba, sa fugim de la cursuri sa ne uitam dupa necunoscuti enigmatici pe strada, sa ne urcam in masina si sa dam muzica tare, urland...sa ne batem joc de timp si sa nu ne uitam in urma. Sa ne imbatam de la o bere si sa facem haz de necaz cand cadem iar pe scarile unui restaurant...Sa stam o saptamana cu o singura problema in cap "oare m-a vazut sau nu?"...sa fim uituce si sa nu ajungem niciodata la timp, sa ne rusinam cand vedem ca doua priviri ne-au intrat prea adanc in decolteu si sa o facem drepti-la stanga-mprejur....De ce clipele astea alearga?Doar ca sa le pot eu prinde?

Siiiii...mai am putin...Le-am prins si o sa ti le dau la nunta, caci in seara asta, draga mea, o sa te fac sa te simti ca la 13 ani pe vremea cand visam dupa realitate si acum ca o avem, am da-o inapoi..."

Stiam de cand le-am vazut ca asa sunt prietenii si pentru asta sunt intr-adevar. Nebuna, zapacita in tricoul negru si pantalonii largi, cea care fugea mai devreme, se salta si apuca de umeri pe o simpatica domnisoara, rochita albastra si poseta neagra...Zambesc...Atat de diferit...