Fumul nu atinge pamantul...

Da, da... Nu ai sa vezi niciodata cum fumul atinge pamantul. Poate cel mult sa se dizolve intre privire si imagini conturate invers pe retina si apoi recodate, tranformate si amorsate in ceea ce numim unii dintre noi realitate. Fumul nu poate fi fictiune caci este fictiune. Cel mai rau este cand se confunda cu albul realitatii. Nu se minte si nu se dezminte, se dezbraca nonsalant, te invaluie si apoi te lasa la fel de gol precum te-a intalnit. Te duce si te aduce de unde nu se stie de unde bate vantul si te lasa ca o furtuna...cu zambetul amar si prostut in coltul gurii...

Fumul este carnal...are sange si suflet. Are senzatii si are atingeri impietrite in si din materie. Te face sa te simti om si apoi te trage dupa el, te reneaga, se joaca mereu cu ce este si ce nu este, te ia peste piciorul destinului, iti arata ce nu poti avea,te face sa crezi ca il poti avea si apoi te lasa intr-o balta de iluzii confuze si necognitive. Si nu faci decat ca razi ca un nebun cat de tampit ai fost totusi sa crezi ca poti fii ceea ce nu poti fi niciodata, sau ca altii te pot vedea mai bun si mai frumos, mai loial si mai increzator...

Fumul nu poate atinge ceva ce nu exista.