Metamorfoza

Da, probabil ca am uitat sa uit ceva sau e ceva in plus aici. E un detaliu care strica tot ambientul sau poate ca din cauza lui, atmosfera asta ma sufoca uluitor de placut. Mai rasucesc o foaie si ma uit cum restul se uita in gol. La un moment dat stiu ca nimeni nu o sa mai zica nimic si o sa ne uitam crucis toti in nicaieri. Fabulos...cum se aude mina zgariind hartia rasucita in stanga si in dreapta. Nu vreau sa o arunc si pe asta...
Si ce daca m-am pus sa scriu in momentul asta cand stau langa groapa unde imi zace o parte din constiinta? Zambesc uitandu-ma in gol caci stiu ca nu mai am de unde sa pic. Nu e intuneric si afara nu ploua, cu atat mai putin ca suntem tristi. Avem tot ce ne trebuie...pe noi, si fara restul. Restul este detaliu.
O sa mi se rupa in doua ceasul si presimt ca nu o sa mai pot sa plec de aici. Si nu de faptul ca nu o sa ma mai pot misca imi este teama, ci de faptul ca o sa opresc ceva din noi pe loc. Asta fac atunci cand am o foie si un creion, si asta nu inseamna ca o sa si termin de scris...
Nu e frig si se face al naibii de cald. Pe unde ati pitit licoarea magica baieti? De unde mai putem sa luam? Aaaa...mai avem! Pai ziceti asa...Mai rasucim o foita si ia uite ce scrie mana...
E al naibii de curat si de sincer...Imi place sa vin aici chiar daca stiu ca incet ma doboara. Ochii imi sunt mai indepartati si privirea mai crunta, mainile incep sa ma doara si cuvintele tremura.In clipa asta nu sunt eu... Mai dati-mi sa visez si o sa ajungem departe...