Sarbatori de plastic

Intru in oras si mi se umple inima de cata lumina vad...albastre, rosii, albe, galbene, portocalii sau verzi, zeci si mii de cerculete lucitoare imi farmeca privirea si deja nu mai vad cand semaforul este rosu sau galben intermitent sau verde...Ma orbesc masinile si oglinzile, la fel si benzile albe care ma distrag de la drum. Sunt brusc fericita si imi vine sa impartasta cu toti de langa mine. As face un inger...doar daca ar ninge...
Ajung in fata unei vitrine. Ma opresc. Privesc. Zambetul isi sustrage ultimele resurse pentru a ramane ca mai inainte. Pot sa imi imprim un tricou cu mesajul "Zambesc, dar nu se vede" astfel as stii de ce mi se sterge asa repede starea de bine de mai inainte. Plastic si rece.
Ma aventurez in noaptea ce scufunda incet si dens orasul de lumini si imi pare rau ca m-am oprit din mers. Unde este mirosul de brad si zapada cu care facem cazemate si oameni de zapada atunci cand eram mica? Unde a fugit mirosul de prajituri aburinde si unde au plecat colindatorii de alta data cu fesurile mari si pufoase, manusile groase, ochii vii si cu nasurile rosii, dar veseli nevoie mare stiind ca au traistele pline de nuci, covrigi si mere...
Nicaieri nu se aude nimic sau nu se simte nimic din ce am descris mai sus. Nu are unde, de ce si pentru cine...La naiba, totul e plastic...Sunt atat de multi brazi frumoasi atarnati parca la vitrine si sunt asa frumos impodobiti si toata lumea ii cumpara...ca sunt de plastic , si nu mai trebuie sa mai cumpere la anul altul, nu cad frunze pe jos si nu trebuie vreo ingrijire speciala.Cand vorbim de sentimente facem economii?
"Ai grija ca se sparg globurile!" Asa mi se spunea cand eram mica. Acum globurile sunt din plastic, poti sa arunci si dupa caini cu ele ca tot nu se sparg. Nu mai au sclipirea de odata si nici fragilitatea sarbatorilor. Nu este in fiecare zi o sarbatoare de care sa te bucuri... chiar daca putem sa ne facem sarbatori personala in orice zi...
Zapada...nu mai e demult natruala. E alba, scartaie si e pufoasa...dar daca o gusti are gust de plastic. Zapada nu cazuta din cer sau cernuta de aripi ingeresti, ci zapada scoasa pe tevi mari si invartita pe ici pe colo doar-doar ar mima a sarbatoare...
Si totusi asta este un pansament benefic pentru unii. Se bucura si zambesc chiar daca stiu ca nu mai e nimic cum a fost odata, chiar daca acel "ceva" era cu mult inegalabil de frumos si de cald, uman...
Ma retrag pe o banca si ma uit la cer...Pare cer de ninsoare...pare ca miroase a sarbatoare si pare ca banca nu e chiar atat de rece ca la inceput.O sa stau aici si o za visez ca ma ingrop in zapada cazuta incet peste umerii mei, departe in parc o sa mai aud cantece de copii plecati la colindat si sa imi aduc aminte de mirosul de cozonaci proaspeti. O sa imi impreunez mainile si poate o sa ma rog...